Biblia audio IOV – Vechiul Testament audio

#biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Iov, alături de Proverbele și Eclesiastul, aparține cărților sapienţiale (de înţelepciune) din VT. În canonul ebraic, este aşezată acum în a treia colecţie (Ketubim „scrieri, hagiografe”), imediat după Psalmi. Ea prezintă istoria unui om neprihănit care trece prin suferințe, în ciuda integrității și a loialității sale față de Dumnezeu.

Titlul Iov vine de la numele din greacă și latină – Hiob/ Iob. Ambele se bazează pe numele originar al cărții în limba ebraică. Iov este personajul central al cărții și, deși nu este evreu, se închină singurului și adevăratului Dumnezeu. Numele ʾIyyob era, în forma arhaică, fie Ayab („unde-i tata?”, „fără tată”), fie Ayub („duşmănit”), aşa cum este cunoscut printre arabi.

În contrast cu Iov, care nu este evreu, autorul cărții făcea parte, cel mai probabil, din poporul israelit, motiv pentru care folosește în dreptul lui Dumnezeu numele israelit al legământului – Yahwé (Domnul). El folosește și anumite forme arhaice din limba ebraică. Dincolo de aceste indicii, autorul cărţii Iov rămâne anonim și, din textul biblic, nu se știe despre el nimic altceva. Întrucât contextul din Iov prezintă multe similitudini cu perioada patriarhilor biblici, tradiția antică susține că Iov ar fi prima carte scrisă a Bibliei. Conform acestei concepţii, Iov a fost scrisă de Moise, autorul primelor cinci cărți ale Bibliei, cunoscute și ca Tora, sau Pentateuhul.

O traducere timpurie a Bibliei în siriacă a urmat această tradiție și, în canonul său, a plasat cartea Iov imediat după Pentateuh.

Iov a trăit în „ţara Uţ”. Aceasta era un ţinut din regatul Edomului (Plân. 4:21; Ier. 25:20-21; Gen. 36:31), situat la sud-est de Marea Moartă, în jumătatea sudică a Iordaniei. Vechii locuitori ai ţării Uţ, horiţii – urmaşi ai lui Uţ ben Dişan din Seir (Gen. 36:20,28) – au fost identificaţi fie cu hurriţii veniţi din vecinătatea Caucazului, fie cu un trib de troglodiţi care locuiau în peşteri sau bordeie (ebr. ḥôr „săpătură”; cf. Iov 30:6). Esau (Edom) s-a aşezat în Seir (Gen. 14:6; 32:3; 36:6-8), unde, după cucerirea şi asimilarea horiţilor, s-a înmulţit şi, în patru secole, a devenit un popor, un mic regat (Deut. 2:5,12,22). Nu ştim dacă Iov era horit, după cum o arată numele ţării sale (Uţ), sau edomit ori metis, ţinând seama de cuceritorii ţării.

Probabil că Iov a trăit în mileniul al II-lea î.Hr. Istoria sa evocă vremurile patriarhilor, cum ar fi Noe sau Avraam, care aveau mulți slujitori și numeroase cirezi de vaci şi turme de oi și de capre. În perioada aceea, jertfele se aduceau în cadrul familiei, nu în sanctuare. Speranța medie de viață era mai lungă decât în perioadele următoare (Ps. 90:10). General vorbind, patriarhii conviețuiau în pace și liniște cu oamenii din Răsărit, dintre care unii erau recunoscuți pentru înțelepciunea lor (1 Împ. 4:30). Cei trei prieteni ai lui Iov și chiar bandele de atacatori menționate la începutul cărții aparțineau probabil clanurilor din lumea patriarhală.

Cartea lui Iov prezintă povestea unui om care își pierde familia, averea şi sănătatea și care se luptă cu întrebarea „de ce?”. Prologul ne informează despre integritatea lui Iov. Viața sa evlavioasă devine motivul unei dezbateri în ceruri între Dumnezeu și Satana. Narațiunea prezintă apoi trei cicluri de dezbateri pământești între Iov și prietenii lui. Acești înțelepți au venit pentru a-l mângâia, însă au fost oripilați de chestionările acestuia cu privire la dreptatea lui Dumnezeu. Primul prieten, Elifaz, este un mistic, domol şi sigur pe sine, urmat de Bildad, un tradiţionalist religios neclintit. Apoi vine Țofar, un dogmatist rece. Cu toții îl acuză pe Iov că ar fi păcătuit grav înaintea lui Dumnezeu. În cele din urmă, Elihu, care este tânăr și vorbăreț, pare a fi singura voce care aduce a înțelept (32:2).
Cartea culminează cu revelaţia dramatică a lui Dumnezeu, ca răspuns la cererile repetate ale lui Iov de a-L întâlni pe Cel Drept față în față. Domnul răspunde provocării lui doar pentru a-l reabilita.

În încheierea cărţii, Iov recunoaște suveranitatea divină a lui Dumnezeu în viața sa. După toate acestea, Dumnezeu îl binecuvântează și mai îmbelșugat. Atunci când citim cuvântările prietenilor lui Iov, este important să ne amintim că părerile lor nu o reflectă în mod obligatoriu pe cea a lui Dumnezeu (42:7).
Autorul cărții prezintă pur și simplu aceste păreri fără a subscrie la ele.