Biblia audio PSALMII – Vechiul Testament audio – #biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Titlurile „Psalmii” şi „Psaltirea” vin din traducerea greacă a VT (Septuaginta). Gr. psalmos înseamnă „cântec de laudă, psalm” și traduce ebr. mizmôr „cântare acompaniată instrumental”.
Titlul ebraic al cății este tǝhillīm „laude” (vezi titlul Ps. 145). Psaltirea este prima carte a celei de-a treia secțiuni din canonul ebraic al VT (intitulată kǝtūbīm „scrieri”), iar titlul „Psalmii” a fost uneori folosit pentru a face referire la întreaga secțiune a treia a Scripturii (vezi Lc. 24:44).

Conform informațiilor din titluri, în scrierea psalmilor au fost implicați mulți oameni, acoperind o perioadă de aproape 1 000 de ani. Din cei 150 de psalmi, 116 au astfel de titluri. Mai multe rgumente sprijină autenticitatea acestora:
(1) nu lipsesc din niciun manuscris ebraic;
(2) cu siguranță provin dintr-o perioadă mult anterioară secolului al II-lea î.Hr., când a fost realizată traducerea greacă Septuaginta, întrucât mulți dintre termenii pe care îi conţin nu au fost înțeleși de traducătorii Septuagintei;
(3) explică adesea contextul în care a fost scris psalmul (de exemplu, Ps. 51); (4) prezintă paralele cu alte pasaje poetice ebraice din vechime care au astfel de titluri atașate (vezi 2 Sam. 22:1; Is. 38:9; Hab. 3:1,19); (5) prezintă paralele cu poezia altor culturi din Orientul Apropiat antic ce aveau astfel de titluri (de exemplu, cântarea huriană din Ugarit); (6) Isus și apostolii și-au construit argumentațiile cu privire la Mesia pe baza autenticităţii titlurilor psalmilor (Mt. 22:43; Fap. 2:25-29,34). Notele din Biblia de studiu se bazează pe autenticitatea acestor titluri.

Titlurile a 73 de psalmi conțin expresia lǝ-Dāwīd „[care îi aparţine/al] lui David”. Unii interpretează expresia ca însemnând „cu privire la/dedicați lui David”, dar există numeroase dovezi care susțin interpretarea tradițională – „compus de David”: (1) construcția gramaticală în ebraică (prepoziția lǝ- plus numele propriu) este modul obișnuit prin care se identifică autorul unei lucrări date, autor care a scris mai multe lucrări (vezi Hab. 3:1); (2) aceeaşi construcție gramaticală este modul obișnuit de identificare a autorului unui poem în alte limbi înrudite (cum este limba arabă); (3) inscripțiile ebraice timpurii folosesc prepoziția lǝ- cu referire la ceva care „aparține” cuiva (de exemplu, sute de sigilii şi inele de pecetluit antice cu inscripţii de forma: lǝ-Šallūm „al lui Şalum”, lǝ-MalkīYāhû „al lui Malchia” etc.; (4) Scriptura îl descrie pe David drept „cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Sam. 23:1): poet, muzician și principal organizator al muzicii de la templu (1 Sam. 16:14-23; 2 Sam. 6:5; 1 Cr. 6:31; 15:3-28; 16:4-43; 23:1-5; vezi şi Amos 6:5; Ezra 3:10; Neemia 12:24); (5) David este identificat explicit ca autor al unui psalm (2 Sam. 22; vezi v. 1) repetat aproape cuvânt cu cuvânt în Ps. 18 cu titlul lǝ-Dāwīd; (6) 13 psalmi intitulați lǝ-Dāwīd sunt legați în mod explicit de evenimente din viața lui David și folosesc expresii care indică în mod clar paternitatea davidică (Ps. 3; 7; 18; 34; 51; 52; 54; 56; 57; 59; 60; 63; 142); (7) a doua secțiune a Psalmilor (vezi, mai jos, „Planul cărții”) se încheie cu o expresie care indică paternitatea lui David asupra psalmilor precedenți: Sfârşitul rugăciunilor lui David [tǝfillōt Dāwīd], fiul lui Isai” (72:20); (8) conținutul tematic al psalmilor lǝ-Dāwīd se potrivesc vieții lui David: natura, legea, părerea de rău, ispitirea, comuniunea cu Dumnezeu, împăratul, asigurarea venirii unui Mesia davidic etc.; (9) caracteristicile literare ale acestor psalmi sunt similare literaturii poetice timpurii din regiune, unele din aceste poeme fiind scrise chiar cu secole înainte de David (vezi poemele ugaritice din secolul al XIV-lea î.Hr.); (10) Isus și apostolul Petru au argumentat mesianitatea, învierea și înălțarea lui Isus pe temeiul paternităţii davidice a psalmilor lǝ-Dāwīd (Mt. 22:43-44 [și pasajele paralele din celelalte evanghelii] și Fap. 2:34-35 citează Ps. 110; Fap. 2:25-28 citează Ps. 16:8-11).

Mai mulți psalmi fără titlu îi sunt atribuiți lui David în pasaje biblice din afara Psalmilor (Ps. 2 în Fap. 4:25-26; Ps. 32 în Rom.4:6-8; Ps. 69 în Rom.11:9-10; Ps. 95 în Evr. 4:7; Ps. 96, 105 și 106 în 1 Cr. 16).

Titlurile psalmilor (folosind prepoziția de apartenenţă lǝ-) indică și alți autori ai unor psalmi: Moise (Ps. 90), Solomon (Ps. 72 şi 127), Asaf (Ps. 50, 73 – 83), fiii lui Core (Ps. 42 – 49; 84; 85; 87; 88), Heman (Ps. 88) și Etan (Ps. 89). Datele de compunere a psalmilor variază de la secolul al XV-lea î.Hr. (Moise) la psalmii anonimi scriși de cei care s-au întors din robia babiloniană în secolul al V-lea î.Hr. (Ps. 126).

Biblia audio IOV – Vechiul Testament audio

#biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Iov, alături de Proverbele și Eclesiastul, aparține cărților sapienţiale (de înţelepciune) din VT. În canonul ebraic, este aşezată acum în a treia colecţie (Ketubim „scrieri, hagiografe”), imediat după Psalmi. Ea prezintă istoria unui om neprihănit care trece prin suferințe, în ciuda integrității și a loialității sale față de Dumnezeu.

Titlul Iov vine de la numele din greacă și latină – Hiob/ Iob. Ambele se bazează pe numele originar al cărții în limba ebraică. Iov este personajul central al cărții și, deși nu este evreu, se închină singurului și adevăratului Dumnezeu. Numele ʾIyyob era, în forma arhaică, fie Ayab („unde-i tata?”, „fără tată”), fie Ayub („duşmănit”), aşa cum este cunoscut printre arabi.

În contrast cu Iov, care nu este evreu, autorul cărții făcea parte, cel mai probabil, din poporul israelit, motiv pentru care folosește în dreptul lui Dumnezeu numele israelit al legământului – Yahwé (Domnul). El folosește și anumite forme arhaice din limba ebraică. Dincolo de aceste indicii, autorul cărţii Iov rămâne anonim și, din textul biblic, nu se știe despre el nimic altceva. Întrucât contextul din Iov prezintă multe similitudini cu perioada patriarhilor biblici, tradiția antică susține că Iov ar fi prima carte scrisă a Bibliei. Conform acestei concepţii, Iov a fost scrisă de Moise, autorul primelor cinci cărți ale Bibliei, cunoscute și ca Tora, sau Pentateuhul.

O traducere timpurie a Bibliei în siriacă a urmat această tradiție și, în canonul său, a plasat cartea Iov imediat după Pentateuh.

Iov a trăit în „ţara Uţ”. Aceasta era un ţinut din regatul Edomului (Plân. 4:21; Ier. 25:20-21; Gen. 36:31), situat la sud-est de Marea Moartă, în jumătatea sudică a Iordaniei. Vechii locuitori ai ţării Uţ, horiţii – urmaşi ai lui Uţ ben Dişan din Seir (Gen. 36:20,28) – au fost identificaţi fie cu hurriţii veniţi din vecinătatea Caucazului, fie cu un trib de troglodiţi care locuiau în peşteri sau bordeie (ebr. ḥôr „săpătură”; cf. Iov 30:6). Esau (Edom) s-a aşezat în Seir (Gen. 14:6; 32:3; 36:6-8), unde, după cucerirea şi asimilarea horiţilor, s-a înmulţit şi, în patru secole, a devenit un popor, un mic regat (Deut. 2:5,12,22). Nu ştim dacă Iov era horit, după cum o arată numele ţării sale (Uţ), sau edomit ori metis, ţinând seama de cuceritorii ţării.

Probabil că Iov a trăit în mileniul al II-lea î.Hr. Istoria sa evocă vremurile patriarhilor, cum ar fi Noe sau Avraam, care aveau mulți slujitori și numeroase cirezi de vaci şi turme de oi și de capre. În perioada aceea, jertfele se aduceau în cadrul familiei, nu în sanctuare. Speranța medie de viață era mai lungă decât în perioadele următoare (Ps. 90:10). General vorbind, patriarhii conviețuiau în pace și liniște cu oamenii din Răsărit, dintre care unii erau recunoscuți pentru înțelepciunea lor (1 Împ. 4:30). Cei trei prieteni ai lui Iov și chiar bandele de atacatori menționate la începutul cărții aparțineau probabil clanurilor din lumea patriarhală.

Cartea lui Iov prezintă povestea unui om care își pierde familia, averea şi sănătatea și care se luptă cu întrebarea „de ce?”. Prologul ne informează despre integritatea lui Iov. Viața sa evlavioasă devine motivul unei dezbateri în ceruri între Dumnezeu și Satana. Narațiunea prezintă apoi trei cicluri de dezbateri pământești între Iov și prietenii lui. Acești înțelepți au venit pentru a-l mângâia, însă au fost oripilați de chestionările acestuia cu privire la dreptatea lui Dumnezeu. Primul prieten, Elifaz, este un mistic, domol şi sigur pe sine, urmat de Bildad, un tradiţionalist religios neclintit. Apoi vine Țofar, un dogmatist rece. Cu toții îl acuză pe Iov că ar fi păcătuit grav înaintea lui Dumnezeu. În cele din urmă, Elihu, care este tânăr și vorbăreț, pare a fi singura voce care aduce a înțelept (32:2).
Cartea culminează cu revelaţia dramatică a lui Dumnezeu, ca răspuns la cererile repetate ale lui Iov de a-L întâlni pe Cel Drept față în față. Domnul răspunde provocării lui doar pentru a-l reabilita.

În încheierea cărţii, Iov recunoaște suveranitatea divină a lui Dumnezeu în viața sa. După toate acestea, Dumnezeu îl binecuvântează și mai îmbelșugat. Atunci când citim cuvântările prietenilor lui Iov, este important să ne amintim că părerile lor nu o reflectă în mod obligatoriu pe cea a lui Dumnezeu (42:7).
Autorul cărții prezintă pur și simplu aceste păreri fără a subscrie la ele.

Biblia audio ESTERA – Vechiul Testament audio

#biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Această carte, ca multe alte cărți istorice din VT, nu include o indicație clară cu privire la autorul ei. Estera și Rut sunt singurele cărți biblice care poartă numele unor femei. În NT nu se face aluzie la ea, nici nu este citată şi nu s-a găsit niciun fragment din ea în scrierile de la Marea Moartă.

Acțiunea are loc undeva în secolul al V-lea î.Hr., în timpul domniei lui Ahașveroş (variantă a numelui persan al lui Xerxe I, 486-465 î.Hr.), deși este posibil ca textul să fi fost redactat la ceva timp după desfășurarea evenimentelor. Comentatorii biblici nu au căzut de acord cu privire la data exactă la care a fost scrisă cartea. Totuși există câteva indicii istorice clare cu privire la datarea ei, și anume:
(1) referiri repetate la anumite date (1:3; 2:12,16; 3:7,12; 8:9), trăsătură care caracterizează și alte cărţi biblice cu caracter istoric (Ezra 4:24; Neem. 1:1; Ez. 1:1; Dan. 1:1 etc.),
(2) numele „Marduka”, sau „Marduku”, care a fost găsit de câteva ori în nu mai puțin de 30 de texte descoperite la Persepolis, provenind din perioada persană,
(3) cunoașterea unor detalii de la curte, cum ar fi referirea la „alergători călări pe cai și catâri” (8:10,14), un termen tehnic care apare şi în inscripțiile aramaice din perioada persană și care
denotă un sistem poștal foarte rapid, cu totul diferit de cel descris în 3:13, folosit pentru a transmite primul decret al lui Haman, și
(4) abundența de nume și termeni de origine persană. Aceste argumente sugerează că autorul a trăit în perioada persană şi a scris evenimente care i-au fost contemporane.

Biblia audio EZRA – Vechiul Testament audio

#biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Această carte este numită după personajul principal, însă cititorii ar trebui să o considere parte a unității literare mai mari Ezra-Neemia (vezi introducerea la Ezra). Neemia era paharnicul împăratului persan Artaxerxe I (1:11; 2:1) și, din această postură, avea acces direct la împărat și putea exercita o influență semnificativă în chestiunile de politică și de securitate de la palatul regal. Deși istorisirea începe cu cel de-al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe I, adică anul 444 î. Hr. (1:1; 2:1), în realitate ea reprezintă o continuare a istoriei repatrierii şi restaurării. Ca și Ezra, Neemia conține un amestec de experiențe individuale, informații istorice (inclusiv liste [3:1-32; 7:6-73; 10:1-27; 11:3-19,25-36; 12:1-26]) și un număr semnificativ de însemnări de jurnal scrise la persoana întâi (1:1 – 2:20; 4:1 – 6:14; 13:1-31).
Neemia este o carte plină de suspans și de dramă, acțiunea ei desfășurându-se în Ierusalimul postexilic (cu excepția cap. 1 și a primei părți a cap. 2). Personajul principal este un om de acțiune capabil, învestit de Imperiul Persan ca guvernator al Iudeei cu ocazia primei sale vizite la Ierusalim, care a avut loc între anii 444 și 432 î.Hr. (5:14; 13:6). Cândva după anul 432 î.Hr., Neemia a cerut și a primit permisiunea unei a doua vizite (13:6-7). Biblia păstrează însă tăcerea cu privire la lungimea acestei vizite.

Foarte puține lucruri se știu despre originile lui Neemia, cu excepția numelui tatălui său (1:1; 10:2), care nu mai apare nicăieri altundeva în VT. Preocuparea lui pentru cei săraci și oropsiți (cap. 5) poate fi un indiciu al mediului din care provenea. Neemia vorbește direct și este un om hotărât. Numele lui („Domnul mângâie”) reflectă încrederea sa neclintită în providența divină, așa cum ne-o arată și rugăciunea lui (1:5-11). Cartea aceasta (împreună cu Ezra) a fost terminată cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. Textul din Neem. 12:22 poate fi o referire la perioada lui Darius al II-lea (423-404 î. Hr.).

Cei mai mulţi comentatori îl identifică pe „Darius Persanul” cu Darius al III-lea, susţinând că marele-preot Iadua menționat de Josephus Flavius (Antichități, XI, 8:4-5) este același cu cel din Neem. 12:11-22. Dar numele marilor-preoţi nu erau unice; ele se repetă adesea de-a lungul generaţiilor (de exemplu, numele Elcana apare de trei ori printre strămoșii lui Samuel: 1 Cr. 6:34-36). Formula „Darius Persanul” nu este o dovadă a originii târzii a cărţii lui Neemia, deoarece o foloseşte și Herodot (Istorii, II, 5:110, 158), contemporanul lui Neemia. Este imposibil ca referirea să fie la Darius al III-lea (336-333 î.Hr.), cel învins de Alexandru Macedon, deoarece Neemia, care avea cel puţin 20 de ani în timpul evenimentelor descrise în Neem. 1:1-2, ar fi trebuit să-şi scrie cartea la vârsta de cel puţin 128 de ani,
pe vremea lui Darius al III-lea!

Biblia audio EZRA – Vechiul Testament audio

#biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Cartea lui Ezra datează din a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr., la distanță destul de mare de la încheierea exilului babilonian, în anul 539 î.Hr. În mod tradițional, cărțile Ezra și Neemia au fost considerate, în iudaism, un singur volum, aceeași concepţie întâlnindu-se și la Josephus Flavius sau în traducerea greacă Septuaginta. Masoreții, teologii evrei care au păzit și transmis cu mare atenție textul VT, au marcat Neem. 3:22 ca fiind versetul din mijlocul cărții Ezra-Neemia, indicând astfel cât se poate de clar că cele două cărți erau considerate un tot unitar. Conform textului din Ezra 7:12, Ezra era „preot și cărturar”, fiind clar identificată legătura cu Aaron (7:1-5), primul mare-preot al cortuluisanctuar înființat prin hotărâre divină în timpul exodului din Egipt (Lev. 8). Cartea conține o parte autobiografică redactată la persoana întâi (7:27-28; cap. 8 – 9).

Începutul activității de slujire a lui Ezra a fost fixat pentru anul 457 î.Hr. (7:8), expresia „a anului al șaptelea” fiind interpretată ca o referire la domnia lui Artaxerxe I (465-425 î.Hr.). Datarea se face după calendarul ebraic de tip toamnă-toamnă. Activitatea lui Neemia a început aproximativ în anul 444 î.Hr., în cel de-al douăzecilea an al aceluiași împărat (Neem. 2:1,11). Din această perspectivă, este logic să considerăm că Ezra trebuie să fi scris cartea (în special secțiunile scrise la persoana întâi) cândva după sosirea inițială la Ierusalim, probabil în anul 440 î.Hr. În sprijinul acestei idei vine și faptul că atât Ezra, cât și Neemia apar împreună în Neem. 8:9 (pentru citirea Legii) și în 12:26,36 (pentru consacrarea zidului). Influența lui Ezra în perioada de formare a iudaismului este una extraordinară.

Prin conducerea sa a fost posibilă refacerea fortificațiilor Ierusalimului (7:18), reconstruite ulterior de Neemia într‑un timp record. Mulți teologi au susţinut că Ezra este și autorul Cronicilor. Ambele cărți au în comun un număr semnificativ de cuvinte și teme teologice, fapt care vine în sprijinul acestei ipoteze.