Biblia audio PSALMII – Vechiul Testament audio – #biblia #bibliaaudio #bibliazilnica

Ajută-ne să ducem Evanghelia până la marginile Pământului.
Contribuția ta va ajuta la achiziționarea echipamentului necesar înregistrării și editării clipurilor.

Momentan, înregistrările audio se realizează într-o cameră de apartament, necorespunzător echipată pentru acest tip de activitate. De aceea, este nevoie să achiziționăm un studio de înregitrări audio mobil, pe care să îl instalăm în camera în care lucrăm acum și astfel să putem elimina zgomotele și ecoul care ne creează probleme și care, de multe ori, nu ne permite să înregitrăm atunci când avem disponibilitate.

Prețul acestui studio este 9600 de euro.

Mulțumim!

Titlurile „Psalmii” şi „Psaltirea” vin din traducerea greacă a VT (Septuaginta). Gr. psalmos înseamnă „cântec de laudă, psalm” și traduce ebr. mizmôr „cântare acompaniată instrumental”.
Titlul ebraic al cății este tǝhillīm „laude” (vezi titlul Ps. 145). Psaltirea este prima carte a celei de-a treia secțiuni din canonul ebraic al VT (intitulată kǝtūbīm „scrieri”), iar titlul „Psalmii” a fost uneori folosit pentru a face referire la întreaga secțiune a treia a Scripturii (vezi Lc. 24:44).

Conform informațiilor din titluri, în scrierea psalmilor au fost implicați mulți oameni, acoperind o perioadă de aproape 1 000 de ani. Din cei 150 de psalmi, 116 au astfel de titluri. Mai multe rgumente sprijină autenticitatea acestora:
(1) nu lipsesc din niciun manuscris ebraic;
(2) cu siguranță provin dintr-o perioadă mult anterioară secolului al II-lea î.Hr., când a fost realizată traducerea greacă Septuaginta, întrucât mulți dintre termenii pe care îi conţin nu au fost înțeleși de traducătorii Septuagintei;
(3) explică adesea contextul în care a fost scris psalmul (de exemplu, Ps. 51); (4) prezintă paralele cu alte pasaje poetice ebraice din vechime care au astfel de titluri atașate (vezi 2 Sam. 22:1; Is. 38:9; Hab. 3:1,19); (5) prezintă paralele cu poezia altor culturi din Orientul Apropiat antic ce aveau astfel de titluri (de exemplu, cântarea huriană din Ugarit); (6) Isus și apostolii și-au construit argumentațiile cu privire la Mesia pe baza autenticităţii titlurilor psalmilor (Mt. 22:43; Fap. 2:25-29,34). Notele din Biblia de studiu se bazează pe autenticitatea acestor titluri.

Titlurile a 73 de psalmi conțin expresia lǝ-Dāwīd „[care îi aparţine/al] lui David”. Unii interpretează expresia ca însemnând „cu privire la/dedicați lui David”, dar există numeroase dovezi care susțin interpretarea tradițională – „compus de David”: (1) construcția gramaticală în ebraică (prepoziția lǝ- plus numele propriu) este modul obișnuit prin care se identifică autorul unei lucrări date, autor care a scris mai multe lucrări (vezi Hab. 3:1); (2) aceeaşi construcție gramaticală este modul obișnuit de identificare a autorului unui poem în alte limbi înrudite (cum este limba arabă); (3) inscripțiile ebraice timpurii folosesc prepoziția lǝ- cu referire la ceva care „aparține” cuiva (de exemplu, sute de sigilii şi inele de pecetluit antice cu inscripţii de forma: lǝ-Šallūm „al lui Şalum”, lǝ-MalkīYāhû „al lui Malchia” etc.; (4) Scriptura îl descrie pe David drept „cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Sam. 23:1): poet, muzician și principal organizator al muzicii de la templu (1 Sam. 16:14-23; 2 Sam. 6:5; 1 Cr. 6:31; 15:3-28; 16:4-43; 23:1-5; vezi şi Amos 6:5; Ezra 3:10; Neemia 12:24); (5) David este identificat explicit ca autor al unui psalm (2 Sam. 22; vezi v. 1) repetat aproape cuvânt cu cuvânt în Ps. 18 cu titlul lǝ-Dāwīd; (6) 13 psalmi intitulați lǝ-Dāwīd sunt legați în mod explicit de evenimente din viața lui David și folosesc expresii care indică în mod clar paternitatea davidică (Ps. 3; 7; 18; 34; 51; 52; 54; 56; 57; 59; 60; 63; 142); (7) a doua secțiune a Psalmilor (vezi, mai jos, „Planul cărții”) se încheie cu o expresie care indică paternitatea lui David asupra psalmilor precedenți: Sfârşitul rugăciunilor lui David [tǝfillōt Dāwīd], fiul lui Isai” (72:20); (8) conținutul tematic al psalmilor lǝ-Dāwīd se potrivesc vieții lui David: natura, legea, părerea de rău, ispitirea, comuniunea cu Dumnezeu, împăratul, asigurarea venirii unui Mesia davidic etc.; (9) caracteristicile literare ale acestor psalmi sunt similare literaturii poetice timpurii din regiune, unele din aceste poeme fiind scrise chiar cu secole înainte de David (vezi poemele ugaritice din secolul al XIV-lea î.Hr.); (10) Isus și apostolul Petru au argumentat mesianitatea, învierea și înălțarea lui Isus pe temeiul paternităţii davidice a psalmilor lǝ-Dāwīd (Mt. 22:43-44 [și pasajele paralele din celelalte evanghelii] și Fap. 2:34-35 citează Ps. 110; Fap. 2:25-28 citează Ps. 16:8-11).

Mai mulți psalmi fără titlu îi sunt atribuiți lui David în pasaje biblice din afara Psalmilor (Ps. 2 în Fap. 4:25-26; Ps. 32 în Rom.4:6-8; Ps. 69 în Rom.11:9-10; Ps. 95 în Evr. 4:7; Ps. 96, 105 și 106 în 1 Cr. 16).

Titlurile psalmilor (folosind prepoziția de apartenenţă lǝ-) indică și alți autori ai unor psalmi: Moise (Ps. 90), Solomon (Ps. 72 şi 127), Asaf (Ps. 50, 73 – 83), fiii lui Core (Ps. 42 – 49; 84; 85; 87; 88), Heman (Ps. 88) și Etan (Ps. 89). Datele de compunere a psalmilor variază de la secolul al XV-lea î.Hr. (Moise) la psalmii anonimi scriși de cei care s-au întors din robia babiloniană în secolul al V-lea î.Hr. (Ps. 126).